Sunt
patru luni de când mă faci să zâmbesc în fiecare zi…
Sunt
doi ani de când am venit cu maşina la Bucureşti, cu mintea vraişte, pe o ploaie
torenţială, îngheţând cu aerul condiţionat deschis, să dau proba vieţii mele…
Sunt
trei ani de când eu şi gărgăriţa mea ne-am împrietenit…
Sunt
patru ani de când văd lumea printr-un geam cu dioptrii...
Sunt
şase ani de când mi-am ales viitorul stând cu mama pe o bancă în curtea
Facultăţii de Drept…
Sunt
şapte ani de când nu votez pentru că nu vreau şi nu pentru că nu am voie...
Sunt
opt ani de când am abandonat „Cartea de bucate... inventate” (co-autorat cu
Laura)...
Sunt
12 ani de când eu şi Laura am făcut maratonul, la pas, într-o zi toridă...
Sunt
19 ani de când tata m-a învăţat să citesc...
Sunt 21
de ani de când mama şi-a tăiat rochia de mireasă pentru a-mi îndeplini dorinţa
de a avea de ziua mea o păpuşă-mireasă…
Sunt
24 de ani de când miroseam trandafirii de pe tort (credeam că sunt
adevăraţi)...
Sunt
25 de ani de când am respirat prima oară şi totuşi fiecare nouă gură de aer îmi
pare că are alt gust…
5 comments:
super tare...
Sunt aproape 5 ani de cand ne cunoastem... Iti mai aduci aminte cum si unde? Chiar sunt curioasa daca iti mai amintesti Daca nu ne-am fi intalnit cu toatele, viata mea ar fi fost sigur mai seaca si mai urata.
Aia cu nume derivat din al tau
Sunt 5 ani de cand le-am cunoscut pe Fete (dar mi-au mai trebuit cativa ani pana sa-mi dau seama ca ele sunt principalul motiv pentru care nu regret ca am ales acest drum)...
Iuliana, cand si unde e relativ la persoana. Ar merita o discutie de remember pe tema asta la urmatoarea intalnire, sa vedem cine ce isi mai aminteste :)
super tare....
Post a Comment