Am aproape trei luni de absenţă. De ce n-am scris? Nu pentru ca nu aş avea ce (am trei cărţi citite care mă aşteaptă să le fac recenzii), nu pentru că n-aş avea inspiraţie (am simţit in acest timp mai mult decât în ani întregi). N-am scris pentru că am trăit. În „Noaptea de sânziene” unul dintre personajele lui Eliade spune că nu poţi să trăieşti şi să scrii în acelaşi timp. Cei care scriu trebuie să-şi sacrifice trăirea personală în momentele de creaţie pentru a atinge măsura supremă a talentului lor.
2 comments:
Foarte adevarat. Chiar daca noi cititotii vrem sa citim, este mult mai bine pentru oricine sa traiasca. Si eu trec printr-o faza asemanatoare si daca nu ar trebui sa mai stau si in casa uneori, probabil ca mi-as lasa blogul in paragina - te inteleg.
Cititorii sunt tot aici, oricand vei scrie, te vom citi :)
Multumesc, Denisa!
Post a Comment