Suntem atât de mici în nimicnicia grijilor noastre mărunte. Suntem atât de mici când ne plângem dramele caraghioase de parcă lumea ar începe şi s-ar termina cu noi. Suntem atât de mici când alergăm după mâncare ca să petrecem cum se cuvine o sărbătoare a cărei însemnătate am uitat-o. Suntem atât de mici prin ceea ce facem, când am putea să fim enormi. Avem atât de mult potenţial să însemnăm ceva, încât îmi pare cu atât mai dureroasă decăderea noastră. Încă mai caut sensul trecerii noastre pe-acest pământ…
Astăzi un bătrân s-a aplecat şi a luat de pe jos o căpşună mică, aruncată, a şters-o de praf cu un zâmbet trist şi băgat-o în buzunarul hainei sale ponosite.
Mâine este Sfânta zi de Paşti, a Învierii Domnului. Poftă bună!
3 comments:
Frumos! Sarbatori fericite!
Superba postarea :). Incununata cu urarea de la sfirsit seamana aidoma cu reflectia unui Universitar din Germania celui de-al doilea razboi mondial:
"Fosforul este un element absolut necesar creierului. Azi Germania are mare nevoie de fosfor."
Parafrazindu-l am putea spune:
Azi omenirea, dar mai ales Romania are o imensa nevoie de fosfor!
Sarbatori fericite!
Acum am citit postul asta,cu toate că e scris de mai bine de o lună. Şi tu,avocată de succes, trebuia să-l iei iei de mână pe bătrânelul ăla şi să-l duci la cea mai apropiată piaţă sau super,mega,hiper,tera-market şi să dai 15-20 de lei şi să-i cumperi un kilogram de căpşuni.
Post a Comment