„Nu mă sărut decât cu femeile care-mi sunt dragi”, îi spune el cerându-i să se dezbrace. Asta îmi aminteşte de o ştire mai veche din presa de scandal conform căreia o actriţă de filme porno a refuzat să se sărute cu partenerul din film, motivând că ea nu-şi înşeală iubitul. Şi on top of all, tocmai am văzut două filme pe aceeaşi temă: e ok să facem sex fără obligaţii, dar nu putem avea o relaţie.
Când s-a întors lumea cu susul în jos? Cineva îmi spune că sunt ca un puşcăriaş care tocmai şi-a ispăşit pedeapsa şi este pus în liberate: „Şi cine este preşedinte? Şi, deci, întâi facem sex şi abia după asta ne sărutăm?”
De ce oare se promovează cu atâta obstinaţie ideea transformării actului sexual într-o nevoie fiziologică dincolo de orice sentimente umane? Mănânc pentru că mi-e foame, dorm pentru că mi-e somn, fac sex pentru că... pentru că ce? E vreun cuvânt care defineşte asta? Cred că ordinea firească era alta: te îndrăgoşteşti, iubeşti, iubeşti atât de tare încât vrei să împărtăşeşti intimitatea cu celălalt, să fiţi unul, fără limite, fără obstacole, fără nimic între voi. Actul sexual trebuia să fie expresia şi urmarea firească a iubirii, premisa indispensabilă a mediului în care se nasc copiii. Suntem în plin porces de restructurare? Prima etapă: sex fără copii. A doua etapă: sex fără iubire. A treia etapă: oare ce urmează? Îmi cer scuze, dar imaginaţia nu mă ajută.
Revenind la povestea lui Kundera, paradoxul este că el o iubea pentru că era altfel decât toate femeile alea, iar ea era geloasă tocmai pe toate femeile alea şi savura voluptatea nouă şi dureroasă de a fi ca femeile alea.
El o iubea aşa cum ea i se arăta: inocentă şi sfioasă, dar în sufletul lui exista îndoiala că acele contururi care o determinau ca individualitate nu erau decât o iluzie înşelătoare în spatele căreia se ascundea una din femeile alea, încărcată cu tot felul de idei, simţăminte şi vicii.
Ea îl iubea cu tot sufletul şi dorea ca ei să-şi aparţină unul altuia pe de-a-ntregul, fără nicio rezervă, dar în inima ei se cuibărise suspiciunea că femeile alea sunt mai seducătoare şi mai atrăgătoare şi că el o va părăsi pentru o astfel de femeie.
Şi după un fals autostop, ea ajunge să fie femeia aia străină, iresponsabilă şi necuviincioasă pe care era atât de geloasă, iar el ajunge să o vadă ca pe femeile alea şi să o urască.
Iar dragostea lor... Nu mă sărut decât cu femeile care-mi sunt dragi. Dezbracă-te! Te-am plătit!
Eu sunt eu, eu sunt eu... Necunoscutul se definea prin acelaşi necunoscut: Eu sunt eu...
8 comments:
Sentimentele tale sunt nobile, inaltatoare, n-am ce zice! Insa faptul ca gandesti in felul asta, nu te face mai putin plina de prejudecati. Nu stiu exact din ce motiv anume, insa ajungem sa gandim in clisee. Iar eu pe cuvant ca nu vreau sa-mi reduc viata amoroasa la: am vazut, am placut, ne-am sarutat, am facut dragoste and so on. Ce te face pe tine sa crezi ca daca rupi ordinea fireasca a povestii, iubirea ta este mai putin adevarata?
Pt. Anonim: Nu pot sa nu remarc doza de ironie (bine meritata de altfel) din comentariul tau, care mi-a placut foarte mult. Mi-ar fi placut, insa, si mai mult sa stiu cu cine stau de vorba, sa nu ma chinui sa fac profilul psihologic al autorului unui comentariu bine scris: fata, 25-30 de ani, singura etc.
Ai mare dreptate, nu te contrazic: am capul plin de prejudecati. Bottom line: nu conteaza ordinea (fireasca sau nefireasca), iubire sa fie!
Draga mea, tocmai ce m-ai incadrat la o categorie: fata, 25-30, singura. Ai sa ramai surprinsa: fata, 24 de ani(erai pe aproape), intr-o relatie! Asta insemana ca nu ma poti cataloga sau judeca in mod corect dupa tiparul pe care mi l-ai atribuit doar pentru ca m-am dovedit(chipurile!) usor ironica. Ce te indreptateste pe tine sa crezi ca doar femeile singure de peste 25 de ani au dreptul la astfel de comentarii, cum este cel de mai sus?
Servus, fato!
Tu-mi erai? Pe principiul "Dupa razboi, multi viteji se-arata" aveam un feeling ca esti cineva foarte apropiat mie.
Nu trebuia sa-ti declini identitatea, acum comentariul nu mai pare atat de pertinent (prietenii stiu de ce).
P.S. Conform Belei, ai deja 25, deci te-am incadrat bine :P
Chiar vorbeam cu o fată acum vreo săptămână,două,comentând ce a spus un cunoscut realizator tv,că sexul e ceva normal,banal,ca mâncatul,băutul,nu e nimic extraordinar,toată lumea îl face. Şi ea zicea că aşa o fi din punctul de vedere al bărbaţilor,dar fetele nu sunt aşa,ele vor mai întâi sentimente,dragoste,iubire şi apoi sex,că altfel ne-am rezuma la condiţia de animale,doar instinct animalic. Acum eu nu ştiu ce să zic,problema e foarte complexă. Pe de o parte,într-adevăr,recunosc,e ceva simplu,banal şi natural pe de altă parte cred că e şi vina societăţii,că să folosesc un limbaj de lemn,a timpului în care trăim,fiecare individ vrea să-şi satisfacă toate nevoile pe loc,fără să mai aştepte,cu toate că asta poate să-i dăuneze:îşi ia maşină,începător fiind,de nşpe mii de cai putere,intră în primul stâlp/plop/parapet şi se face praf,face sex înafara relaţiilor şi astfel nu-l mai interesează o legătură trainică şi de durată cu cineva,că nu mai poate să-i ofere nimic de ce nu nu ştie şi n-a simţit. Din punctul meu de vedere relaţiile reuşite se bazează în primul rând pe compromisuri,de o parte şi apoi pe descoperire şi redescoperire a unuia şi a altuia din cadrul cuplului. Dacă te descoperi de la început,se pierde tot farmecul,toată bucuria descoperirii şi se alege praful şi de relaţie. Există şi nevoia de sex,chiar dacă nu are un nume bine stabilit,şi toată lumea vrea să o satisfacă. Bine,aproape toată lumea,că mai sunt şi unele persoane care vor altceva,domnişoare sensibile în special,pentru că 'bărbaţii sunt toţi nişte porci'. Dar ar trebui să existe totuşi un bun simţ şi o moderaţie în toate,inclusiv în problema sexului.
Vlad, esti cel mai tare!
P.S. Sunt de acord cu faptul ca reusita unei relatii se bazeaza pe compromis, desi nimeni nu mi-a dat dreptate pana acum. Ca sa mearga, fiecare trebuie sa lase de la el cate ceva (incepand cu faptul ca trebuie sa dormi pe salteaua ta si nu te mai poti intinde in tot patul si pana la acceptarea celuilalt cu bune si cu rele). Toata chestia este sa nu faci compromis la ceea ce este cu adevarat important pentru tine (desi daca iubirea e atat de mare incat poti renunta si la aceste lucruri, nu vad nicio problema).
Si totusi..poti bine mersi sa iubesti pe cineva si sa te legi la ochi cand vecinu din tramvai iti face ochi dulci cu nerusinare?..hmm si atunci iti miroase a aventura, iti miroase a dragoste cu nabadai si alte nechibzuinte.Si-ti zici:..hmm, nu, pentru niste ochi dulci sa-mi tulbur comfortul conjugal?Dar pentru ca flacara dorintei s-a aprins in tine nu-ncepi sa vrei si sa-ti doresti doar SEX cu altul?..si poate ca parcursul poate fii si invers: dorinta, sex, ,fascinatie, atasament,sentiment,dragoste?
Esti un simpatic, dogy-dog!
Pai toate fitoasele de care vorbeai au un singur ideal: sa fie cit mai mare punga barbatului si darnicia lui! Tu pe ce lume traiai?!
Post a Comment