Dumnezeu nu este un imens papagal roşu, spunea Kirkegaard. El nu se coboară Deus ex machina ca să ne rezolve nouă problemele de zi cu zi, ca să ne arate calea. Şi totuşi El este mereu aici, mereu prezent în cea mai subtilă şi mai profundă formă cu putinţă. Într-un comentariu la ultimul articol cineva m-a întrebat dacă eu am înţeles ceva. Ei bine asta am înţeles eu: Dumnezeu este mereu aici, mereu lângă mine, orice aş face El mă ţine de mână şi oricât de grea mi s-ar părea povara, El mă ajută să o duc. În ultima luna i-am simţit prezenţa mai mult ca niciodată. Nu s-au mutat munţi pentru mine şi nu am câştigat la loto. M-am trezit în fiecare dimineaţă când a sunat ceasul, m-am dus la muncă şi m-am întors acasă târziu. Am adormit greu şi m-am trezit greu şi nimic deosebit nu s-a întâmplat. Şi totuşi am simţit din toată inima mea că El a fost acolo lângă mine all the way şi că va fi mereu, no matter what.
Şi poate că uneori s-au întâmplat lucruri care m-au făcut să ţip „de ce?” şi poate mi-a fost greu şi aş fi vrut să schimb multe, dar am înţeles că totul e parte dintr-un mare plan şi că, deşi în anumite momente ni se pare greu de crezut, toate se întâmplă pentru că aşa este mai bine pentru noi şi într-o zi, dacă vom avea luciditatea necesară, vom înţelege totul. Asta am înţeles…
0 comments:
Post a Comment