Spartacus - Blood and Sand

Vara trecută am vazut Spartacus. De două ori, dar nu m-am învrednicit să scriu nimic, deşi erau multe de spus. Ieri, însă, am întâlnit două persoane cărora le-a plăcut filmul, la fel ca şi mie, şi ne-am amintit împreună de el, ceea ce m-a bucurat mult.

Filmul acesta am vrut să-l văd aşa cum aş citi o carte, pe îndelete, fără grabă. Da, ştiu, lumea a criticat filmul că e prea comercial, că e plin de sex şi violenţă. Dar aşa era atunci! Serios, aşa era… Şi mie mi-a plăcut. Pe lângă fresca acelei perioade (Antichitatea, cea mai interesantă parte a istoriei), filmul a prezentat o frumoasă poveste de dragoste. Ideea principală (în ceea ce mă priveşte) este că fiecare are un motiv determinant, o cauză pentru care se trezeşte dimineaţa şi care îi ghidează paşii şi acţiunile, făcându-l capabil de lucruri mai presus de sine, de fapte de care nu s-ar fi crezut în stare şi pe care nu le-ar fi putut face în absenţa acestui imbold atât de puternic. Pentru unii este dorinţa de glorie, pentru alţii e dorinţa de înavuţire, pentru el este femeia vieţii sale. Nu iubirea în general, ci doar ea, atingerea şi prezenţa ei. Nimic nu e prea mult pentru a fi cu ea, nimic nu e prea greu, nimic nu e prea de preţ, nici măcar viaţa sa. Totul pentru acea femeie. Şi asta e iubire în cea mai pură şi mai nealterată formă.

Şi aici aş fi schimbat ceva în realizarea filmului. Aici cei care susţin caracterul comercial al filmului au un argument ce nu poate fi contrazis. Eu nu aş fi ilustrat niciodată iubirea dintre el (nu-i voi spune Spartacus, pentru că nu acesta este numele său, ca soţ al ei) şi Sura, în latura sa pur carnală, pentru că această iubire a fost mult dincolo şi peste acest instinct comun tuturor fiinţelor, a fost ceva ce foarte puţini au. Realizatorii filmului aveau din belşug scene de sex în lumea romană cât să umple filmul şi să-i atragă pe cei interesaţi de astfel de scene, nu trebuiau să ponegrească astfel iubirea dintre ei, care s-a consumat intim în căminul lor, nu în văzul lumii.

În rest, trebuie să recunosc că filmul mi-a plăcut, cu toată partea lui comercială, pe care am luat-o ca atare. Chiar scenele de violenţă au avut un impact aparte asupra mea, împreună cu jocul de-a viaţa şi de-a moartea asupra altora: am stat clipe în şir după aceea meditând asupra acestor lucruri. Aşa că aştept seria următoare, deşi mi-e teamă de continuările care nu se ridică la înălţimea aşteptărilor...