Realitati

Acum aproape doi ani învăţam despre dreptul omului de a-şi armoniza sexualitatea fizică, naturală, cu cea psihică, închipuită (adică să facă operaţie de schimbare de sex). Şi, în naivitatea mea, m-am întrebat atunci (cu voce tare) dacă n-ar fi mai simplu, mai ieftin şi mai... normal ca omul să-şi alinieze sexualitatea psihică la cea fizică.

În fiecare zi îl rugăm pe Dumnezeu să se întâmple aia, să schimbe aia şi aia ca să ne fie nouă bine. Cu alte cuvinte, îl rugăm să alinieze realitatea fizică la realitatea noastră psihică, la aşteptările noastre. Când poate ar fi mult mai simplu, mai ieftin şi mai... normal să-l rugăm să ne alinieze realitatea psihică la cea fizică.

Au trecut aproape doi ani şi-mi dau seama cât de puternică este realitatea psihică, cât de REALĂ este realitatea mea închipuită, atât de reală încât îmi pare aproape imposibil să o modific câtuşi de puţin. Cred că şi Dumnezeu a obosit să încerce. Şi din când în când, obosit de lupta cu plăsmuirile de neclintit ale psihicului meu eretic, mai mută câte un munte pentru mine, de dragul meu şi al realităţii mele psihice imuabile.