Partea bună cu tristeţea este că te ajută să creezi. Cel puţin pe mine mă vizitează muzele cu precădere când sunt tristă. Zilele acestea, spre exemplu, am scris patru articole pentru blog, dar nu le-am postat, pentru că Spartacus încă... produce (e pe bază de sex şi violenţă, deci atrage cititori, după cum am mai spus). Spre exemplu luni am avut 53 de vizitatori unici, marţi 41, iar ieri 40, în timp ce azi la ora 14 aveam deja 37 de vizitatori unici.Şi tristeţea asta prolifică mă face să mă gândesc mult la trecut cu acea nostalgie dureroasă care îţi picură în suflet venin şi miere în acelaşi timp. „Legendele Olimpului” - cartea copilăriei mele pe care am citit-o cu coatele pe băncile şcolii.
„Legendele Olimpului” am citit cartea asta de 4-5 ori şi nu m-aş sătura de ea niciodată. Paler avea dreptate: zeii grecilor sunt simpatici tocmai pentru că sunt răi şi răzbunători, au pasiuni bolnăvicioase şi sentimente prea umane pentru nişte divinităţi. De fapt, nu sunt zei, sunt doar nişte oameni cu puteri supranaturale!
„Legendele Olimpului” am citit cartea asta de 4-5 ori şi nu m-aş sătura de ea niciodată. Paler avea dreptate: zeii grecilor sunt simpatici tocmai pentru că sunt răi şi răzbunători, au pasiuni bolnăvicioase şi sentimente prea umane pentru nişte divinităţi. De fapt, nu sunt zei, sunt doar nişte oameni cu puteri supranaturale!Ceea ce e cu adevărat spectaculos, însă, este faptul că zeii ăştia de fiecare dată când atacă... înscriu. Adică de fiecare dată când se coboară pe pământ să... îmbrăţişeze (ce vreţi, e carte pentru copii!) o pământeană, fac şi-un copil cu ea. Bine, totul are o explicaţie: crearea acestor legende a fost uşor... impulsionată de bazilei, căpeteniile grecilor din acea perioadă, ca să-şi argumenteze originea divină şi să-şi susţină legitimitatea (cum am zice noi, trafic de influenţă).
Grecii erau mari specialişti în semiotică: toate legendele lor au semnificaţii dincolo de aparentele poveşti de adormit copiii (sau oamenii mari). Nu cred că am mai întâlnit atâtea simboluri ascunse în poveşti care la prima vedere par atât de simple. Şi asta mi se pare extraordinar de greu de făcut!Şi o altă concluzie ar fi că grecii ăştia (la fel ca şi mine) erau mereu trişti: toate poveştile lor se termină rău. Singura poveste cu happy-end care îmi vine acum în minte este cea dintre Eros şi Psyche, care trăiesc fericiţi pentru eternitate. Dar după câtă suferinţă... E preţul pe care trebuie să-l plătim! Poate că zeii greci încă veghează la nefericirea noastră, de este atâta mizerie în lume.
P.S. Preferata mea a fost întodeauna Atena. Dar până şi ea a transformat-o pe Arahneea în păianjen, ca răzbunare că a ţesut mai frumos decât ea. Nu există bine fără de rău nici măcar în înţelepciune!
P.S. Preferata mea a fost întodeauna Atena. Dar până şi ea a transformat-o pe Arahneea în păianjen, ca răzbunare că a ţesut mai frumos decât ea. Nu există bine fără de rău nici măcar în înţelepciune!
3 comments:
In ordine, as usual:
1. Tie iti e dor grav de copilarie....puteai sa faci orice la varsta asta, avocatura sau orice alta ocupatie, si tot s-ar fi razvratit melancolia in tine pentru ca tu ziceai o data ca esti zodie de pamant si ramai legata de chestii, copilaria sau sfarsitul facultatii gen.
2. Ca tot amintea Vlad de parcurgerea retrospectiva a blogului tau...am vazut ca tu erai visatoare si sentimentala si mai incoace, pana spre sfarsitul facultatii....asa ca imi imaginez cum faceai la capitolul asta cand erai mica:))
3. Vezi ca s-ar putea sa se supere surorile tale spanioloaice...pai cum....se putea sa iti doresti in copilarie ceva mai bun decat stadiul in care te afli in prezent, adica sa fii prietena cu ele?:)) Eu nici nu pot sa imi inchipui cum ar fi posibil asa ceva. asta pe plan personal....pe plan profesional, intr-adevar, se putea si ceva mai bun decat statul ore in sir la birou, trebuie sa recunosc, aici ai dreptate:))
4. Mai gasesc o parte buna a tristetii tale...cand o sa ai firma ta de avocatura, vreodata, nu o sa distrugi visele din copilarie ale angajatilor:D
5. Cat despre carte...trebuie sa recunosc ca nu am citit-o de la cap la coada niciodata...doar franturi din ea
6. Iar despre Spartacus...numai de bine...important e ca produce....acum trebuie sa te gandesti si tu ca s-au bagat bani in filmul ala si trebuie sa combine mai multe abordari ca sa fie conform asteptarilor cat mai multor categorii de privitori....fiecare ia dintr-un lucru ce ii place.
Hai ca iar imi bate obrazul Vladimir ca scriu mai mult ca tine...
Hasta Luego...tot as usual
Am râs de Iulică şi am ajuns să citesc,dacă nu tot blogul,dar o parte importantă,semnificativă şi trebuie să recunosc că scrii foarte bine,rezonez cu tine din multe puncte de vedere. Şi nu spun asta doar pt că eşti buzoianca de-a mea,ci pt că aşa este.
Cât despre 'Legendele Olimpului',eu am citit în compilărie integral atât partea cu 'Zei' cât şi partea cu 'Eroi' de mai bine de 10 ori,plus de nenumărate ori anumite părţi,partea cu Heracle,spre exemplu,cred că o ştiam pe de rost,atât am fost de fascinat. Apoi,când am mai crescut,am citit şi alte cărţi legate de mitologia grecească,cum vechii locuitori ai Peloponesului aveau zeiţati de pământ,Geea,Titanii,apropo de ce zicea Iulică cu zodia ta de pământ,apoi au venit cotropitorii care i-au supus pe băştinaşi şi şi-au impus noile zeiţati de cer,de văzduh,cum s-o zice,şi i-a urcat pe Olimp pe urmaşii Geei şi astfel explicându-se povestea înfrângerilor Titanilor de către Zeus,de fapt înfrângerea vechilor locuitori ai Greciei de către cei noi care şi-au impus noii zei. Ai spus bine ce erau de fapt zeii,nişte oameni,cu patimi,obiceiuri,sentimente,defecte,calităţi,s.a.m.d. omeneşti,dar cu anumite puteri supranaturale,care aveau urmaşi cu pământencele şi pământenii,Eroii,strămoşii basileilor,cum ar fi vrut aceştia din urmă să se creadă. Cunoştinţele mele de mitologie greco-romană m-au scăpat de multe ori în liceu,când,fiind la profil de filologie,eram scos la tablă,mi se dădea o frază de tradus,de împărţit în propoziţii şi apoi de analizat sintactico-morfologic cuvintele. Şi,la final,după lungi strădanii,începeam să vorbesc într-una,fără să mă opresc câte 10-15 minute,despre o temă din mitologie,şi de la un 5-6 cât merităm pt gramatică,ajungeam la un 8-9.
Îmi pare rău pt starea de depresie în care te afli,normal că n-ai reuşit să realizezi visele fetiţei cu codiţe,ea nu ştia ce greu e să te zbaţi,să-ţi clădeşti un viitor,că viaţa e un chin pt majoritatea oamenilor şi că trebuie să muncim pt tot ce vrem să obţinem,din păcate asta ne e condiţia,n-am avut noroc să ne naştem miliardari,trebuie să luptăm pt toate ţelurile şi nevoile noastre,ea trebuia doar să înveţe şi să fie cuminte şi totul îi venea de-a gata. Din păcate acum nu mai e aşa simplu,acum ai mult mai multe responsabilităţi,mult mai mult de făcut şi de împlinit pt tine şi pt cei apropiaţi,toată lumea vrea câte ceva de la tine. Dar vei trece peste şi ajungem iar la vorba lui Iulian,important că ai prieteni,prietenele spanioloaicele,familie care-ţi sunt aproape. Plus experienţă de viaţă,care te va ajuta în viaţa,chiar şi cazul în care îţi vei deschide propriul cabinet,cum zicea şi sus-numitul. Dacă te-ai întâlni cu fetiţa cu codiţe,ar trebui să-i arăţi toţi prietenii şi toate lucrurile pe care le-ai făcut,DOAR până la 24 de ani. Eşti încă tânără,ce naiba,ai toată viaţa în faţă.
Acum,ajung şi eu la vorba lui Vladimir,că scriu mai mult decât tine şi Iulică la un loc,aşa că încerc să mă apropii de final. Ceea ce vreau să reţii,poate ca un sfat,e să încerci ca în viaţa personală să nu faci niciun compromis,dacă în viaţa profesională,după cum am spus,trebuie să faci mai mult ceea ce trebuie şi mai puţin ceea ce-ţi place,în viaţa personală să faci doar ce-ţi dictează inima.
Am trei carti preferate din copilarie: Cuore, Povestile fratilor Grimm si Legendele Olimpului. In fiecare an de Craciun si de Paste recitesc una dintre ele si de fiecare descopar cate ceva. Sunt...inepuizabile! Minunat articolul!
Andra
P.S. Si ai pus si poza cu Victoria din Samotracia...:)
Post a Comment