Tetis îl roagă pe Zeus să-i ajute pe troieni în bătălia cu aheii, pentru ca Agamemnon, cu armata slăbită, să-l implore pe fiul ei, Ahile, să se întoarcă în luptă alături de ahei, şi să-i spele astfel onoarea rănită. Zeus îi ascultă rugăminţile şi da, troienii le dau o lovitură grea aheilor, şi da, Agamemnon îl roagă pe Ahile să se întoarcă în luptă şi da, onoarea lui Ahile este spălată şi Ahile se întoarce în luptă unde este ucis... Tetis l-a rugat pe Zeus să-i ucidă fiul ei iubit...
Noi oamenii avem impresia că ştim ce ne dorim, vrem asta şi vrem acum! Şi ne simţim nenorociţi şi părăsiţi de Dumnezeu dacă nu se întâmplă cum vrem noi. Ne luăm de piept cu Dumnezeu pentru că nu ne împlineşte dorinţele noastre efemere şi superflue. În strigăm şi-L ocărâm pentru că ne-a uitat când noi avem o nevoie atât de mare ca lucrul ACELA să se întâmple ACUM.
Ce ar fi gândit Tetis dacă Zeus nu i-ar fi ascultat dorinţa? S-ar fi revoltat, s-ar fi mâniat, ar fi zis „Dumnezeu e rău, nu-mi ascultă ruga!” şi Dumnezeu ar fi închis ochii şi s-ar fi făcut că nu aude cuvintele grele venite de jos şi Ahile, fiul ei, ar fi trăit.
Dar Zeus nu e Dumnezeu, Zeus e doar un om cu puteri supranaturale care a dat curs unei dorinţe efemere şi ingrate. Şi au murit oameni, mulţi oameni pentru o onoare pătată.
9 comments:
Evident concluzia este una gresita. Zeus nu este om. Altfel toti Zeii ar fi fost in realitate oameni. Oameni sint doar cei care constituie intermediarii intre oameni si Zei, cei care au adus omenirii binefacerile de care se bucura Zeii. Si acestia la rindul lor, doar pe jumatate umani. Demizei.
Zeus traieste pe muntele Olimp in mijlocul unei democratii.
Dumnezeu este un autocrat. Uneori isi dezvaluie o fire mai razbunatoare decit cea a copiei lui. Citi oameni nu au ajuns in sclavie ori au trebuit sa moara in numele acestui Zeu?
Nu sunt deloc de acord cu tine. Da, toti zeii greci erau in realitate oameni: erau creati de oameni dupa chipul si asemanarea lor, supusi greselii, razbunatori, cu invidii si resentimente, cu iubiri patimase si cu judecata de multe ori alterata. Doar ca aveau puteri supranaturale.
Zeus nu traieste in nicio democratie: este stapan absolut si are puteri de viata si de moarte asupra tuturor. Faptul ca sunt mai multi zei nu transforma forma de guvernamant intr-o democratie: toti sunt supusi lui Zeus.
Dumnezeul Noului Testament nu e niciodata razbunator. Oamenii au ales sa moara pentru El pentru ca asa au vrut (ceea ce ii transforma in martiri) sau pentru ca asa au vrut altii, care nu au inteles nimic din morala crestina si invoca in desert numele Lui Dumnezeu ca sa justifice niste fapte abominabile.
Dar comentariul tau nu face decat sa demonstreze cata dreptate am avut cu faptul ca oamenii, in lumea lor limitata si cu ochelarii lor de cal nu inteleg nimic din tot ce face Dumnezeu pentru noi.
Toti Zeii sint creatie a mintii omenesti.
Pina si Destinul omului urmareste aceeasi cale. Noul Testament este doar povestea unui om. Martiri se considera si sinucigasii musulmani ce jertfesc viata lor, dar maiales a altore! in numele aceluias Dumnezeu. Pentru a justifica aceleasi fapte abominabile. Care dintre ei are o fata mai hidoasa si respingatoare?
Aceeasi Marie cu alta palarie!
Cu siguranta, privind la aceasta lume cu valorile intoarse pe dos, in care raul, mizeria, falsitatea, ticalosia, absurdul si prostia, invidia, ura, ipocrizia, domina pretutindeni, niciodata nu vei avea nimic de inteles!
Din cite spui, reiese ca te numeri printre cei mai fericiti dintre muritori. Tu ce-ai inteles?
Cruciatii au fost cum sunt sinucigaşii musulmani acum,nişte oameni care au înţeles greşit şi au interpretat după buna lor voinţă învăţăturile Bibliei,respectiv ale Coranului. Citind cu atenţie aceste 2 Sfinte Scrieri nu vom găsi nicăieri nimic despre niciun război sfânt,despre convertire cu forţa şi toate cele. Despre martiri e altă poveste,n-avem nicio treabă cu oamenii care au vrut sau eventual vor să-şi apere credinţa cu preţul vieţii şi au decis să moară pt asta şi care în principiu n-au făcut niciun rău. Cât despre legitimitatea lui Dumnezeu,a lui Alah,a lui Zeus,sau a nu mai ştiu cui sau a învăţăturilor lor. După părerea mea fiecare om trebuie să aibă o credinţă în ceva,o lumină călăuzitoare în viaţa lor,un ţel suprem deasupra tuturor visurilor noastre efemere,gen mântuire,viaţa veşnică,îngeraşi pe nori cu harpe,câmpii elizee,o mie de virgine ori altceva. Mă rog,nu e locul aici pt o discuţie de asemenea amploare,dar eu în principiu aşa gândesc eu.
Cât despre postul propriu-zis şi despre morala,învăţătura lui,eu am o altă opinie. Mă gândesc că în acele vremuri violente,pline de războaie,alta era,nu ştiu cum să zic,filosofia de viaţă a oamenilor. Adică mă gândesc că ţelul lor,felul în care erau crescuţi şi educaţi,nu era să stea acasă cu mama,să-şi întemeieze o familie şi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. Ei erau cu onoarea,cu demnitatea,lucruri care nouă astăzi poate ne vine greu să le credem,dar atunci aşa era. Ahile dacă ar fi rămas exclus din războiul troian,ar fi trăit toată viaţa cu regrete,cu ideea ce-ar fi fost dacă. Aşa i s-a împlinit visul,a murit ca un erou pe câmpul de lupta,o moarte demnă de un asemenea om,pe care sigur o dorea în locul unei bătrâneţi senile,cu tot ce implică o bătrâneţe şi cum am mai spus,plină de păreri de rău şi de regrete. Omul d-aia are liber arbitru,în principiu să poată face ceea ce îşi doreşte,chiar dacă uneori poate să-i aducă mai mult rău decât bine.
Si de ce aceasta lumina calauzitoare sa nu vina tocmai de la cel care isi are o existenta certa in mijlocul tuturor acestor povesti, ce nu sint altceva decit o reflectie pe aceeasi tema cu diferite variatiuni: omul si valorile lui?
De ce trebuie sa alergam vesnic dupa balonase de sapun, cind o rezolvare reala a tuturor problemelor nu sta decit in vointa noastra? De ce alegem cai atit de intortochiate care nu fac altceva decit sa adinceasca prapastia in care ne gasim, sa ne cufunde tot mai mult in oceanul de ignoranta si delir?
Ce ne impiedica ca in loc de-a cauta perpetuu in alta parte o justificare pentru actiunile noastre gresite, de-a agita mereu spiritele pentru a mentine o stare de nesiguranta si neincredere generala, de-a renaste permanent ranile trecutului pentru a imita viitorul, de-a sadi dezbinare si ura, de-a rescrie mincinos istoria, sa cautam un nou inceput?
Sa se gaseasca omul inca la acelasi stadiu de barbarism care sa nu-i permita asta? Ma indoiesc.
Reneg totul, si propia-mi inexistenta, fii ai Evei fiti blinzi, fiti buni, dar mai ales fiti voi insisi convinsi ca RAUL e totdauna DINAFARA VOASTRA!
Sa rad, ori sa pling, ce haiosa e viata!
Poate ca de aia iubwsc atit de mult viata , e atit de infantila, oul, caricatura asta ontinua vesnic a spera, pe cind jocurile la masa existentei au fost prefacute inainte de el a afla ceva... jocul
Post a Comment