Sinestezie: stau pe şezlong, pe malul mării, adăpostită sub umbrelă de căldura toropitoare, cu un frappe alături şi citesc Agatha Christie. Iată un peisaj de care-mi voi aminti cu plăcere (în ciuda altor factori perturbatori existenţi la acel moment, dar care nu merită menţionaţi câtuşi de puţin), în nopţile petrecute la birou. Da, pentru că am spus ca nu voi mai citi Agatha Christie şi întrucât consecvenţa este cuvântul de ordine pe acest blog, iată-mă revenind cu o recenzie pentru una dintre cele mai celebre cărţi ale doamnei, „Crima din Orient Express”, pe care am citit-o astă-vară (iar acum este noiembrie :D).
Tot în spiritul consecvenţei declarate am suspectat de crimă, succesiv sau concomitent, mai multe personaje, dar recunosc cu mâna pe inimă că nici prin gând nu mi-a trecut adevăratul scenariu. Cred că trebuie să-mi aprofundez „studiile” foarte mult pentru a putea măcar intui cine ar putea fi criminalul, în viitoarele mele lecturi. Acum, după trei cărţi de-ale Agathei citite, tot ce pot spune e că nu trebuie să mă aştept la nimic previzibil. Cred că cel mai indicat ar fi să trec toate variantele previzibile pe hârtie pentru a le elimina şi a rămâne cu… adevăratul criminal (sau criminali). 
Recomandarea mea este ca, dacă veţi citi cartea, să nu vă puneţi mintea cu toate detaliile care vă sunt oferite, să nu vă faceţi scheme cu personajele, orele la care au părăsit compartimentul sau culoarea kimono-ului lor pentru că nu vă vor folosi la nimic. Mai bine savuraţi cartea şi puneţi-vă flerul la încercare! S-ar putea să aveţi mai mult noroc şi până la urmă, chiar dacă nu veţi descoperi singuri adevărul (ceea ce e cel mai probabil! Nu vreau sa vă jignesc inteligenţa, dar din cele trei cărţi citite până acum, asta este de departe cea mai „grea”), tot vă veţi alege cu plăcerea de a citi relaxat o carte bună.
P.S. Simt nevoia să fac precizarea că acest blog nu reflectă opiniile şi convingerile mele, ci reflectă opiniile şi convingerile mele la un moment dat :)
