Patima Rosie - Mihail Sorbul

Căutam o carte în biblioteca de acasă (pentru necunoscători, acasă este la Buzău) şi am găsit Patima roşie. Am luat-o de pe raft, cartea asta… eram sigură că am mai citit-o o dată prin liceu. Am deschis-o şi m-a cuprins o ciudă pentru că nu-mi mai aminteam nimic din ea, nimic, nici acţiunea, personajele, nici măcar dacă am citit-o pentru şcoală sau doar pentru mine. Trebuia să o citesc din nou!

La început numele personajelor mi s-au părut stranii. Mi-am zis că e un capriciu al scriitorilor români (Mihail Sorbul n-ar fi singurul). Dar apoi mi-am dat seama (întâmplător, citindu-i numele Crinei): numele au o semnificaţie!

Crina este fecioara inocentă, pură ca un crin.

Castriş poate să vină de la cast (cel puţin la suflet, pentru că o iubeşte nebun pe Tofana şi îi iartă tot) sau, ca să fiu puţin rea, de la castrat, pentru că nu ia nici un fel de atitudine în faţa Tofanei şi îi tolerează chiar şi infidelitatea.

Sbilţ se defineşte singur: este laţul cu care hingherul prinde câinii. De fapt el se zbate în laţ, se simte prea mare pentru viaţa lui, prea inteligent pentru lume şi lumea îl strânge ca un sbilţ.

Rudy probabil că vine de la rudimentar, un don juan rudimentar care-şi colecţionează femeile sub forma unor panglici legate la mandolină, dar se simte complexat în faţa unei femei inteligente.

 

Dar ce înseamnă Tofana? Am stat şi m-am întrebat... Primul lucru care mi-a venit în minte a fost teofanie – arătarea lui Dumnezeu. Oare Tofana e mâna destinului, cu care Dumnezeu croieşte soarta celor din jurul acestei femei, mâna cu care mângâie, dar mai ales mâna cu care pedepseşte?

Vă recomand să citiţi piesa (e o piesă de teatru) şi să-mi spuneţi ce părere aveţi!