Dumnezeu vrea proceduri?

Dumnezeu vrea proceduri? Dumnezeu vrea formalism excesiv? Trebuie să te închini întâi la icoana din dreapta, apoi la cea din stânga, strămutarea se judecă în camera de consiliu… ba în şedinţă publică, agheasma mare se ia pe nemâncate şi înainte de anafură, conflictul de competenţă se judecă fără citarea părţilor… ba cu citarea părţilor, în biserică femeile stau în spate şi bărbaţii în faţă, regulatorul de competenţă pronunţat de Înalta Curte nu e supus niciunei căi de atac, femeile nu au voie să intre în altar, hotărârea se semnează de toţi membrii completului şi de grefier. Şi apoi intervine o modificare legislativă şi femeile au voie să intre în altar. Ca să dea cu aspiratorul, iar încheierea prin care instanţa respinge cererea de revocare a arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Poate am ceva pe suflet, pe conştiinţă, care nu mă lasă să dorm noaptea şi să stau liniştită ziua. Pentru aceasta doctrina a creat instituţia spovedaniei, bazându-se pe un text de Lege care spunea “Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” şi „câte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”. Şi atunci dacă eu cu lacrimi în ochi recunosc şi regret în sinea mea ce am făcut şi promit să încerc să nu mai fac niciodată, acest act este nul absolut pentru vicii de formă şi drept urmare nu poate produce niciun fel de efecte. Pentru a da eficacitate manifestării de voinţă trebuie să mergi în faţa funcţionarului competent, care va aplica procedura corespunzătoare.

Dar dacă funcţionarul competent refuză să îndeplinească actul solicitat? În calitate de avocat ai dreptul să-ţi selectezi clienţii şi cauzele, în calitate de judecător nu ai dreptul să refuzi să judeci, dar în calitate de preot ce drepturi ai în această privinţă? Cu siguranţă ai voie să refuzi îndeplinirea unui act pe motive de legalitate (de exemplu nu poţi căsători două persoane de acelaşi sex), dar pe motive de oportunitate (de exemplu dacă tu ştii cu certitudine că ţi se cere să oficiezi o căsătorie din interes, ai voie să refuzi?)?
„Are voie să refuze” răsună vocea de la capătul celălalt al firului, tocmai din dealul Mitropoliei. „Şi nu-i comparaţi pe preoţi cu funcţionarii publici!”. Bine, nu-i mai compar cu funcţionarii publici, îi compar cu medicii („doctori de suflete”). Vine omul în stare critică la spital, treci peste proceduri şi îl bagi direct în sala de operaţie sau stai să-i iei datele, să îl treci în registrele nr. 1, 2, 3 şi 4, să-l întrebi cum a ajuns în halul acela, iar dacă îţi spune că s-a aruncat de la balcon îi spui că pe sinucigaşi nu îi tratăm? Poate omul care vine azi să se spovedească şi tu îl refuzi pentru că există o rânduială ce trebuie respectată, mâine va claca şi se va sinucide. Cine e responsabil pentru asta?
Nu vreau să reformez nimic, nu sunt Martin Luther 2. Vreau doar să spun că eu cred că Dumnezeu nu vrea proceduri, vrea oameni, nu vrea forme, vrea fond şi dacă tot m-am pierdut iar în termeni juridici, mai cred că Biblia este „un instrument viu”, iar regulile impuse acolo trebuie interpretate dinamic, în concordanţă cu evoluţia societăţii pentru că nu sunt reguli de lemn şi nu privesc omul abstract, ci omul zilelor noastre şi pentru ca el să le respecte trebuie adaptate timpurilor lui, altfel cad în desuetudine.
Dar poate că şi Dumnezeu s-a plictisit de toţi oamenii ăştia ca mine care îşi dau cu părerea despre ce vrea El...