Milk

De obicei când te uiţi la un film sau citeşti o carte, te laşi manipulat de scenarist/autor în a simpatiza cu un personaj sau altul. Cu privire la acest film, pentru prima dată a fost altfel, aproape că am ţinut cu Anita Bryant, militanta înverşunată împotriva homosexualităţii. Şi asta nu pentru că aş avea eu ceva contra lor, ci pentru că în acest film (şi poate în general, dar nu ştiu asta) au fost mult prea evidenţi, au ţinut să se afişeze, să facă frondă cu înclinaţiile lor sexuale. Poate este explicabilă într-un fel această atitudine, în sensul că i-a obosit clandestinitatea şi faptul că au fost forţaţi să se ascundă, să se nege pe sine pentru a nu se expune oprobriului public, iar deodată au explodat, au simţit nevoia să-şi strige în gura mare sentimentele cu scopul de a câştiga teren în faţa unei societăţi conservatoare care îi sufoca. E greu să fii minoritar, e drept, dar fiind o chestiune de natură sexuală, mi se pare că ţine de intimitate şi trebuie să o păstrezi acolo dacă te respecţi pe tine şi dacă vrei ca şi alţii să-ţi respecte viaţa privată. Nu să te ascunzi, nu să te negi, doar să nu te afişezi ostentativ cum mi se pare că au făcut cei din film şi cum fac şi în realitate cu mascaradele de la paradele gay. Adică, ok, eşti homosexual, nicio problemă, dar altceva nu poţi să promovezi, decât sexualitate (şi aia inversă), depravare, promiscuitate? Mi se pare că şi Milk (de altfel serios, omul candidează la alegerile locale) dă o conotaţie sexuală în relaţiile cu orice bărbat (e ca şi când un heterosexual nu ar putea să aibă o conversaţie cu o persoană de sex opus fără să-i facă ochi dulci, ceea ce ar duce la o segregare a societăţii. Poate de asta sunt bărbaţii cei mai înverşunaţi împotriva homosexualilor, şi anume pentru că se simt ameninţaţi în relaţiile directe cu ei, îşi simt spatele… descoperit, în timp ce femeile dau dovadă de mai multă toleranţă pentru că nu se simt în pericol), plus de asta îşi deschid un magazin şi se sărută pasional chiar la intrare. Dacă luăm o carte de bune maniere cred că o să găsim acolo faptul că e nepoliticos să te săruţi în public şi, dincolo de politeţuri, e până la urmă o chestie ce ţine de intimitate, nu o afişezi cu ostentaţie, să-i scârbeşti pe cei din jur sau… să le faci poftă, cine ştie. Bottom line, într-un magazin la intrarea căruia două persoane (homo sau heterosexuale) mai au puţin şi fac sex, nu intră atât de mulţi oameni cât într-un magazin în faţa căruia nu se întâmplă asta.
Dar cel mai tare şi mai tare m-a deranjat atitudinea lor faţă de femeia care vine să-i ajute în campanie, care e şi ea lesbiană, deci de-a lor. Chiar atâta aversiune să le fi stârnit femeile?? Şi chiar şi aşa, mi se pare cel puţin nepotrivit să te plângi de discriminare şi de lipsa drepturilor faţă de restul societăţii şi să aplici acelaşi tratament în interiorul comunităţii tale. E demagogie!
One more thing şi plec acasă: cred că am mai spus că eu sunt o persoană tolerantă. Îmi menţin afirmaţia, dar cu privire la homosexualitate aş avea ceva amendamente. Se tot militează la nivel înalt pentru dreptul oamenilor de a-şi alinia sexualitatea somatică la cea psihologică (adică operaţie de schimbare de sex), dar eu mă întreb, n-ar fi mai simplu să procedăm taman invers, adică s-o punem în acord pe cea psihologică cu cea somatică? Probabil că vorbesc în necunoştinţă de cauză şi habar nu am prin ce trec bieţii homosexuali, care sunt de fapt bărbaţi/femei prinşi în trupuri de femei/bărbaţi şi singura scăpare este să-şi schimbe aceste corpuri mincinoase, dar părerea mea rămâne că homosexualitatea nu este o eroare a naturii, ci fix o problemă socială. Problema e a la tete, pas la-bas!
P.S. Băieţi, staţi liniştiţi în ce priveşte a doua imagine (de mai sus)! Nu cred că lungimea unui deget poate schimba faptul că vă plac sânii mari şi pielea fină. Ceea ce am citit eu cu ceva vreme în urmă este că un inelar mai lung denotă o mai mare agresivitate, dar mi se pare barbar să pui semnul egalităţii între agresivitate şi masculinitate. Cu siguranţă sunt alte trăsături care vă definesc mult mai bine!